Într-o lume în care copiii cresc înconjurați de ecrane, de zgomot și de mii de mesaje care le spun cine ar trebui să fie, există încă momente rare în care cerul coboară în liniște pe pământ… iar sufletul unui copil devine mai mare decât lumea întreagă. Astăzi, în comunitatea noastră din Faraoani, am trăit un astfel de moment. Duminica a II-a a Paștelui, numită și Duminica Divinei Îndurări sau Duminica Albă, a devenit pentru noi nu doar o sărbătoare din calendar, ci o experiență vie, profundă, care ne-a atins inimile până la lacrimi. În cadrul Sfintei Liturghii de la ora 8:30, 17 copii au făcut un pas uriaș în viața lor: l-au primit pentru prima dată pe Isus în Sfânta Euharistie. Au fost emoții care nu se pot descrie în cuvinte… emoții care s-au văzut în ochii lor, în mâinile ușor tremurânde, în privirile ridicate spre altar, dar mai ales în acea liniște profundă din momentul Împărtășaniei, când fiecare copil a devenit, pentru o clipă, un mic tabernacol viu.
Biserica a fost plină… părinți cu lacrimi în ochi, bunici care își făceau semnul crucii cu o profundă recunoștință, nași de botez care retrăiau, poate, propriul lor drum de credință, rude venite de aproape și de departe, toți uniți într-o singură inimă. Nu a fost doar o celebrare… a fost o familie întreagă care s-a adunat în jurul lui Cristos.Sfânta Liturghie a fost celebrată de părintele paroh Felix Măriuț, împreună cu părintele vicar Paul Gabor, iar cuvântul de învățătură a atins un adevăr esențial, spus simplu, dar cu o forță care a rămas în suflete: viața unui creștin nu poate merge înainte fără două aripi. Două aripi care ne ridică dincolo de căderi, dincolo de frici, dincolo de limitele noastre omenești: Spovada și Euharistia.Fără ele, sufletul rămâne jos, obosit, rănit, incapabil să se înalțe. Cu ele, însă, chiar și un copil poate învăța să zboare spre cer.Și poate că cel mai emoționant moment nu a fost doar acela în care copiii l-au primit pe Isus… ci acela în care noi, adulții, ne-am regăsit pe noi înșine. În acele chipuri curate, în acea credință simplă, în acea bucurie sinceră care nu are nevoie de explicații.
Pentru că, uneori, copiii nu doar primesc… ci ne învață și pe noi să primim din nou.
Astăzi am învățat că Euharistia nu este doar un gest, nu este doar o tradiție, nu este doar un moment din viață… ci este întâlnirea reală cu un Dumnezeu care vine în tăcere, în pâine, în fragilitate, dar care schimbă totul.Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest dar.Mulțumim copiilor pentru lecția lor de credință.Mulțumim părinților și nașilor pentru responsabilitatea și iubirea cu care îi cresc și îi însoțesc.Și poate, în liniștea acestei zile, fiecare dintre noi ar trebui să-și pună o întrebare simplă, dar profundă:Când a fost ultima dată când l-am primit pe Isus cu inima unui copil?Pentru că cerul nu este departe…Cerul începe chiar din momentul în care Îl lăsăm pe Cristos să intre în viața noastră.
Sursa : Facebook Parohia Faraoani
